EU si 10 reguli

Azi mi-am adunat de pe drumuri câteva principii de care am ţinut cu dinţii o viaţă. Toate au aceeaşi importanţă, nu există o ordine anume. Nu cred că aş putea renunţa la unul pentru că aş distruge întregul circuit. Mi s-a spus deja că astea sunt gândurile unui om care vrea totul pentru sine, un egoist confirmat, dar cu eventuale tendinţe nostalgice şi mult, mult suflet ascuns undeva (probabil o sa il caut candva):

1. să mă autodepăşesc - mai ales din punct de vedere intelectual (detest incultura) - şi să fiu mândră de mine de fiecare dată când fac asta;

2. să nu mă mulţumesc niciodată cu puţin şi să ating cu greu visurile mari, astfel încât satisfacţia să fie pe măsura muncii depuse (eventual sa am un vis neindeplinit, a carui menire e sa ma mobilizeze);

3. să simt cândva acea fericire care durează mai mult de 5 minute;

4. să-mi iubesc întotdeauna ţara şi istoria si sa-mi fac placerea de a filozofa in jurul teoriei existentiale (cam asta fac si in somn);

5. să fiu propriul meu şef, să am o carieră în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce ar implica 2 lucruri aparent incompatibile: magistratură şi diplomaţie;

6. să fiu înger şi demon - independentă, puternică, justiţiară, un soi de Margareth Thatcher care taie şi spânzură, dar capabilă să înţeleagă sensibilitatea printr-o prismă proprie;

7. să-mi ţin cândva discursul acela pe care îl tot pregătesc şi să mă aplaude o lume întreagă (not really :P stiu eu ce spun ;);

8. să cunosc oameni mai inteligenţi decât mine şi să am plăcerea să le spun că îi admir;

9. niciodată fond de ten (şi la propriu şi la figurat);

10. să simt că am schimbat cândva un om;

P.S. Daca respect ceva pe lumea asta, pot spune ca incep prin a-mi aprecia munca!