Probabil cel mai sincer entry

(frazele astea au fost postate a doua zi dupa ce au fost gandite)

Nu vreau sa sune artistic.

e 11 noaptea si simt nevoia sa rup ceva din mine ca sa nu ma pierd

eventual, cand o sa mai deschid usa, sa-mi amintesc ca eu o dau mereu in bara

azi mi-am iesit din nervi din cauza unei tampenii ce se dorea a fi gluma

azi am vazut ca am si altfel de prieteni

d'aia pe care pot sa ii sun si sa le spun ca stau intinsa pe canapeaua din balcon, ca privesc tavanul si ca am toate motivele sa plang, dar nu simt altceva decat o lene vaga, inexplicabila, o retragere ciudata a lacrimilor

am si prieteni care m-au schimbat pentru un film

am vrut ca viata mea sa nu fie un film comercial

stii care e marea mea problema?

ca nu ma bucur de asa-zisele "momente bune"

idealism

nu fac altceva decat sa disec toate experientele, in cautarea unui feeling al carui scenariu il stiu

mi-ar placea sa simt

da, raman cu amintirea acestei operatii perfectioniste

ma preocupa atat de mult incat voi, astia care-mi cititi acum blogul, habar nu aveti ca ati fost candva in gandurile mele

o secunda, o ora, o zi, zilnic

va asez undeva pe tavanul acela si va numar alunitele de pe fata

habar nu ai ca stiu

habar nu ai ca as vrea sa stii

mereu am avut sansa sa aleg

sa aleg prost si apoi sa-mi dau palme

sa privesc, sa stiu ce zace in creierul tau si sa n-am kilogramu' ala de curaj ca sa te trag de mana

sa nu am cuvinte

sau sa am cuvinte pe care alegi sa nu le intelegi

daca ai ales si tu prost?

(mi-ar placea doar sa citesti

si sa ma lasi apoi sa-ti explic)