Bunica mi-a spus candva ca nu e pacat sa ai visuri. Pacat e sa visezi si sa nu lupti. Bunica nu mai e, eu, insa, continui sa ating trepte. Candva o sa iau premiul Nobel pentru Lupta. Asa sunt eu. Un vis atins usor, nu e vis. E un pahar cu apa rece. Se termina. Imi plac efectele. As vrea sa simt candva acea fericire care dureaza mai mult de 5 minute. Nu conteaza daca o sa o caut neincetat. Am scenariul deja pregatit, desi nu inteleg teatrul. Sunt creata din prea multe celule de sinceritate. Cand mint, o fac in cel mai sincer mod. Nu am Timp sa regret.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu