Viaţa e aşa cum vrem să o vedem. Dacă uneori life sucks, e vina noastră. Sunt prea obosită să mai gândesc acum. Asta nu înseamnă că nu mă bucur de viaţă. Desigur, încă o cană de cafea, cearcăne şi, din prea multe reflexe involuntare, mai apar, rar, şi lacrimi. Dar le şterg. Şi când o să-mi fie prea silă să mă lupt cu mine, o să mă simt mulţumită de ziua mea proastă. Nu e umilitor să plângi. Umilitor e să râzi şi să nu simţi nimic. Mi-am spus mereu că nu voi fi o nesimţită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu